M-am tot gândit cum să încep acest articol, mai ales că azi sărbătorim un an de când am devenit, în mod oficial, o familie. Prima dată mi-au venit în minte tot felul de fraze siropoase, fraze care nu sunt neapărat genul meu, genul nostru. Apoi, mă gândeam să fac o introducere despre cât de mult visam în copilărie să-mi câștig existența din scris și cât de confortabil mă simt acum să scriu chiar pe blogul meu, cu un pahar de vin rose în față, departe de cerințele șefilor de redacție sau de cererile ,,magnaților” care conduc din umbră trusturile media. Mai târziu, mi-am dat seama că aș putea să mă duc într-o altă zonă, o zonă sensibilă despre care am plănuit să redactez cel puțin „o poveste interesantă”. În plus, treaba asta cu jurnalismul e mult prea departe despre esența subiectului despre care sunt pornită să notez aici câteva gânduri și impresii de familie.
Hai să o luăm cu începutul și să ne imaginăm o seară de toamnă târzie. Vântul adie ușor, deja se simte mirosul de scorțișoară și ciocolată caldă, iar personajul principal al acestei aventuri se pregătește să iasă la o întâlnire, o primă întâlnire cu un băiat care pare să fie cu totul și cu totul diferit de ceea ce întâlnise până acum. Câteva ceasuri mai târziu, cei doi se întâlnesc la un restaurant cochet, iar de aici mai sunt doar câteva zile până când realizează că ar putea construi multe lucruri frumoase împreună. Timid, încep o relație, o relație frumoasă care nu se compară cu nimic din ceea ce a însemnat în trecut. Trece un an, iar băiatul își ia inima-n dinți: o cere în căsătorie. Își fac calculele și decid că cel mai „sănătos” ar fi să-și oficializeze relația mai târziu, să zicem…peste doi ani, o realitate pe care cel puțin o mână de oameni pare că nu o înțeleg.
1. Când vă căsătoriți?
Treaba asta cu căsătoria.. să știi că e mare lucru și, crede-mă, ți-o spune un om căsătorit. Sigur, există oameni care nu își doresc acest lucru, există oameni care nu își permit (și o să revin imediat la acest aspect) și oameni care încă nu au întâlnit persoana alături de care să se simtă confortabil cu această decizie. Hai să o luăm cu începutul. Nu întreba pe nimeni despre căsătorie! Unii oameni pur și simplu nu văd în căsătorie ceva care să le garanteze o relație veșnică, iar noi trebuie să respectăm asta, chiar dacă avem altă părere. Apoi, există oameni care nu își permit să se căsătorească și o să-ți ofer un sigur exemplu în acest caz. Noi am ales să facem slujba de cununie religioasă la Biserica Sfânta Vineri din Pitești. Știi cât a costat? 1000 de lei, în 2022. Anul acesta, am înțeles că prețul s-a majorat. Nu vreau să mă gândesc la sumele din viitor. Adună costurile cu rochia de mireasă, locația, muzica etc. Chiar dacă există și posibilitatea să faci o nuntă mică, aceasta va implica niște costuri, iar unii chiar nu au bani. În plus, unii oameni nu întâlnesc persoana potrivită atât de rapid, dar asta nu înseamnă că trebuie să își petreacă ani buni din viață în singurătate. Imaginează-ți cum ar fi să te întâlnești cu cel mai bun prieten și să-l întrebi când se însoară, de față cu iubita lui, femeie cu care ar vrea să poarte o discuție despre „despărțire”.
2. Voi când faceți un copil?
Dacă prima întrebare nu a reușit să mă afecteze, a doua mi-a pus capac! Dacă citești acest articol și obișnuiești să întrebi tinerii căsătoriți despre copil, te rog mult, oprește-te! Dacă citești acest articol și primești această întrebare de cel puțin 2 ori pe săptămână, să știi că te înțeleg perfect! În orice caz, există 2 mari categorii de oameni (sau, cel puțin, mie asta mi-a oferit pe tavă realitatea): oamenii care nu se simt în stare să crească un copil și oameni care nu pot avea un copil. În prima categorie vorbim despre acei oameni responsabili, da responsabili, care înțeleg cât de imatur este să faci un copil fără să îi poți oferi tot suportul de care are nevoie. Vorbim despre acei oameni care aleg, pentru o perioadă sau pentru totdeauna, să NU crească numărul copiilor care suferă în orfelinate. Te-am pus pe gânduri, așa-i? Apoi, există oameni care nu pot avea copii, iar o astfel de întrebare nu face decât să îi afecteze și mai mult. Nu toți oamenii sunt pregătiți să spună în gura mare că se confruntă cu o astfel de problemă, iar dacă noi îi întrebăm…nu facem decât să lovim acolo unde doare cel mai tare. Știu, mulți vor spune că există alte răutăți în lume și că o astfel de întrebare e inofensivă. Nu e! Această întrebare doare mai mult decât ultima ta criză renală. Imaginează-ți cum ar fi ca tu să nu poți face un copil, iar toți din jurul tău să te preseze cu această întrebare. Mai bine ai elimina o piatră (din rinichi, zic).
Noi am decis să aducem un copil pe lume doar atunci când vom fi capabili să-i oferim tot ceea ce are el nevoie, tot ceea ce noi considerăm că are el nevoie, nu ceea ce consideră alții că ar avea nevoie. Din păcate, ne confruntăm cu această mică problemă (pe care am luat-o în râs la început) încă de pe vremea când eram necăsătoriți și, cu toată sinceritatea și asumarea din lumea, pot să spun acum că am obosit teribil.
3. Când îi faceți un frățior?
Sigur că aici nu pot vorbi din experiență, dar știu că există femei care, din diferite motive, nu pot face un al doilea copil, iar o astfel de întrebare pică fix ca ploaia aia zdravănă care te prinde la jumătatea drumului, în ziua în care te-ai îmbrăcat în fustă și ți-ai pus tocurile acelea faine la birou. ☂️ Ai nevoie de o umbrelă, nu?
